Totusi, afisul

La inceputul lunii noiembrie, opinia cvasi-unanima era ca alegerile parlamentare se vor cistiga pe televizor, internetul jucind un rol mai putin esential, desi in urma cu 4 ani devenise evident ca rolul internetului nu va fi de neglijat. Si a inceput campania. Desigur, toata lumea s-a bulucit la sondajele care descriau CE vrea omul sa vada si sa auda pe TV si s-a neglijat o alta intrebare esentiala: dar cine se mai uita la TV? Si mai ales la ce se uita?

Un exemplu care e la indemina, reprezinta un element elocvent despre cum poti rata o abordare corecta in elaborarea campaniei: un candidat a solicitat un top al posturilor TV la care se uita clujenii, ca sa-si elaboreze si jaloneze campania electorala functie de cea mai buna audienta posibila. A apelat la un sociolog. Nu conteaza la cine. Cum nu conteaza nici cine e candidatul si nici din ce partid provine. Conteaza doar ca respectivul politician habar nu avea cui ii ceruse sondajul, ce anume presupune un asemenea sondaj etc. Cum, de altfel, nici venerabilul sociolog de la UBB nu prea stia.

Ca atare, in chestionar au aparut intrebari de genul: La ce televiziune va uitati de obicei? Sigur, rapunsurile au fost scele scontate: Pro TV, Antena 1, TVR. Nici pomeneala sa se fi intrebat de la cei care au patruns in esantionul – facut si el dupa ureche – daca respectivii se uita la emisiunile studioului local sau la filme, pe national? In fine, erorile au fost majore. Cireasa de pe tort a fost insa concluzia ca aparitiile cele mai multe trebuie sa fie pe A1. Cind cei din jurul candidatului au incercat sa atraga atentia ca in general nimeni nu stie cind intra in emisie studioul local A1, candidatul a replicat ca un sociolog respectabil (si prieten!) a realizat sondajul, deci rezultatele sint dincolo de orice dubiu.

Nu va ascund faptul ca la ora actuala respectivul candidat inca se intreaba unde anume nu a mers bine campania lui. Normal, a ratat Parlamentul. Sigur, au fost si alti factori in discutie. De exemplu, afisul. Unii au sustinut ca afisul trebuie sa fie cit mai simplu si cit mai elocvent, altii s-au straduit sa il incarce de mesaje care mai de care mai populist si mai alambicat, din cirnatul respectiv, privitorul putind selecta ce ii convine mai mult.

Din toate mesajele electorale, la o saptamina doar, cite mai tinem minte? „Ei cu ei, noi cu voi”, „Petran, aliatul tau clujean”, „NE TINem de cuvint!”, „Voteaza fain, voteaza Eckstein”. Cine a avut sloganul „Sigur ca da”?  Dar „Credinta si sinceritate”? „Voteaza cu tine”? „Cistiga cu mine”? Habar nu mai avem. Nici o pierdere. Oricum, nici sloganul electoral n-a contat, cum nici aparitiile TV nu au contat, cum nici mult trimbitatele proiecte sau dezbateri de idei n-au valorat nici cit o ceapa degerata. Nu au ajuns la votanti. S-au irosit.

Si atunci, ce a contat? Poza. Poza de pe afis. Si, poate nu atit imaginea in sine, cit repetitia. Adica, vrind sau nevrind, te-ai deprins cu o anume culoare portocalie, cu un anumit tip de rinjet de politician si nu cu altul, cu un anume tip de mesaj despre miini, despre ei si noi. Te-ai deprins sa traiesti o luna de zile cu Gurzau, Calian, Radulescu, Boc, Tise, Udrea, Base, Stolo, ma rog, cine va mai fi fost pe afisajele respective. Indiferent de moaca, de mesaj, de textul propriu-zis. A cistigat culoarea.

Am urmarit intreaga campanie si am vazut (cel putin pe TV) cum Iuliu Pacurariu l-a tocat efectiv pe Horea Uioreanu. Dar, cum vii inspre Cluj, de la Dej si pina catre intrarea in oras, te intoxici de albastru, de moaca lui Uioreanu si a lui Nicoara. Deci, a cistigat Uioreanu si a cistigat Nicoara. In Cluj, unde ne-am intoxicat de portocaliu, au cistigat portocaliii.

Sigur, se pune atunci intrebarea, la ce bun sa iti mai faci campanie? Pai, nu serveste la nimic. I-ati vazut prin Cluj la vreo dezbatere electorala pe pedelisti? Pai nu i-ati vazut. I-ati vazut in schimb pe ceilalti, dezbatind si incercind sa para care mai de care mai doct, mai capabil sa absoarba fonduri europene, sa construiasca autostrazi, sa deschida centre de gerontologie in cartiere, ma rog, tot arsenalul SF…

Asa ca, hai sa ne intoarcem la sociologul nostru de la inceput. Daca ar fi fost cu adevarat interesat, ar fi observar ca doar foarte putini urmaresc dezbaterile politice si cu atit mai putini urmaresc dezbaterile pe emisiile locale ale studiourilor TV. Ar fi observat apoi ca abia citiva din cei care urmaresc dezbaterile se numara si intre cei care se vor prezenta efectiv la vot. Si, cu un pic de noroc, ar fi sustinut sa se incerce o abordare mai directa a alegatorului, prin campanie door-to-door sau prin afise.

Acum, legat de door-to-door, iarasi avem citeva probleme. Am intrebat pe la mijlocul campaniei pe unul din sefii de campanie daca a mers bine campania door-to-door a candidatului X prin cartiere. M-a asigurat ca a fost nemaipomenit de bine. Mi-a aratat si citeva instantanee, echipa chiar pregatea si un filmulet pentru stiri la TV. In imagini (si pe film) insa, se putea vedea fara mare greutate ca intilnirea cu cetatenii a fost un esec rasunator. Venisera, in fapt, cam o duzina de septuagenari si octogenari, doar de dragul candidatului si al staffului sa admitem ca din cauza ca ii interesa programul politic. Desi eu personal am serioase rezerve. Dupa ce si-au primit pungule, pixurile, brichetele, ce vor mai fi primit, au mai pus doua intrebari de bun simt si au disparut la ale lor: la cosnita, la coada la medicamente, care pe unde avea treaba.

Seful de campanie, sigur, ar fi putut si el observa ca asa nu merge si ar fi putut sa-l trimita pe candidat direct in casa omului. Sa sune frumos la  usa si sa zica cine e si cam ce vrea. Bun. S-a intimplat si asta! Tot tangential. Pentru ca, efectiv, la citi „cetateni” au intrat candidatii in casa? Cu citi au stat sa discute pe bune? Va spun eu: cu foarte putini. Au vazut pe propria piele ca e „nshpa” si s-au tras catre sediile de campanie si inapoi pe TV. Ceea ce a fost o mare greseala. Pentru ca, in final, n-a mai contat decit culoarea. Culoarea de pe afis.

Un ultim argument pe care vreau sa-l aduc se refera la o coincidenta. Cu putin timp (o zi, poate doua) inainte ca Eckstein sa fi fost atacat pe tema declaratiilor facute de Marko Bela la Tirgu Mures, cineva din staff a avut ideea afisului cu Obama, Madonna, Mona Lisa, Mozart… Stiti afisul cu „poza de grup”. Ne-am amuzat cu totii la vremea respectiva. Acel afis a cintarit exact cit intreg atacul nationalist impotriva lui Eckstein! Cam 5 procente din electoratul candidatului! Adica, a compensat aproape exact pierderea suferita, cele doua actiuni avind loc simultan.

In ceea ce priveste internetul, campania electorala a avut mari deficiente pe online. Deficiente cu atit mai regretabile cu cit posibilitatea transmiterii de imagini – asa cum s-a facut in epoca Bombonel – Congo – Basel erau practic nelimitate. La vremea respectiva, trucajele despre Basescu si Nastase au facut audiente bune, fiind transmise pe mail, din om in om, din calculator in calculator, postate pe site-uri, comentate etc. De asteptat ar fi fost ca astfel de mesaje, dar si altele mai elaborate, sa revina in atentie acum, sa trezeasca din amortire un segment important din electorat: cei cu studii, care au acces la calculator si la internet, care au, la rindul lor colegi si prieteni etc. etc. Reamintim ca, potrivit INSOMAR, aproape 60 la suta din votanti au avut pina la 10 clase – in ceea ce priveste studiile, ca abia 16 la suta au fost cei cu studii superioare (de orice fel) si cam tot atitia sub 34 de ani. In zona urbana, abia 45 la suta din electorat a fost mobilizat.

Despre Echipa Ghilotina

just a political blogger

  1. afisul ca afisul, pe acel afis trebuia musai sa apara el lider minimo, altfel esec garantat…si s-a vazut cei care au aparut cu boc, cel putin in municipiu au castigat, dar absolut toti, advresarilor ramanandu-le colegiile din afara municipiului, unde boc nu reprezinta ceea ce reprezinta in cluj napoca.

  2. am spus „afisul” cu sens generic, intelegind aici si „afisele” de pe blocuri de ex., iar acolo nu aparea nici un lider. cred ca ideea a fost ca oamenii s-au „obisnuit” cu anumite mutre – portocalii sau nu

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: