Majestate, pe noi cui ne lasi?

Era la moda pe la inceputul anilor ’90… Ideea insasi de monarhie ne dadea un fior placut. Si Doina Cornea era monarhista, si parte din capii opozitiei, si buna parte a celor care vorbeau in numele societatii civile. Dar si atunci, ca si acum, lumea era bulversata, iar Iliescu avea drept obiectiv instigarea minerilor impotriva intelectualilor, romanilor contra ungurilor, fesenistilor impotriva taranistilor si liberalilor. Cam ca si acum. Vechile metode comuniste… Ideea de monarhie era altceva! Chit ca ni se spunea ca Regele a plecat in 1947 cu trenul plin de tablouri, cu munca poporului, ca monarhia a supt singele neamului. Chit ca-l vazusem pe Rege plecind umilit de la aeroport, indarat de unde venise. Nu avea ce cauta in tara. Era tara lui Iliescu.

Cam pe atunci, batrinul Lazar Bondor (fosta capetenie a gruparii „Partizanii Majestatii Sale Regele Mihai I”, activa intre 1948 si 1949) ne-a facut niste insigne. Le-am purtat o vreme. Pe urma am avut ocazia sa-l intilnim si pe Rege. Vorbea greu, se misca greu. Dar speranta moare ultima. Ne-am gindit ca, poate, careva dintre fiicele lui isi va asuma rolul pe care batrinul rege in mod evident nu-l mai putea asuma. Iar alternativa? Iliescu? La vremea aceea oricine parea mai bun decit Iliescu.

Si a urmat diversiunea cu „prens Pol” si cu „Lia Romalia”, cu „regele” Cioaba, chestii numai bune sa compromita firava idee a monarhiei constitutionale. Apoi, in fine, a venit episodul cu Radu Duda. Ei bine, nicicum nu ne puteam dori ca un actor de mina 7-a sa ne reprezinte pe post de alteta regala. Am pus insigna intr-un sertar.

Povestea cu monarhia a continuat insa. Regele parea nemuritor, colinda tara in lung si-n lat, pe urma au venit si retrocedarile. L-am intilnit pe Rege, din nou, in circumstante mai placute. Din nou, lumea incepea sa fie „monarhista”. Andrei Marga parea foarte „monarhist”.

Si chiar si Emil Boc! Desi pare usor blasfemic sa pomenim de cele doua personaje in acelasi text. De asta, ca sa nu lasam sa treaca ziua, un singur lucru am avea de corectat din tot ceea ce am gindit despre Rege si monarhie in toti acesti ani: da, acum chiar si Radu Duda ar fi mai bun decit Basescu. Mai bun pentru Romania. Mai bun pentru toti cei care traiesc in Romania.

Si, sa ne traiesti, Majestate!

 

 

 

Reclame

Despre Echipa Ghilotina

just a political blogger

  1. Declaraţie a lui Ion Caramitru (înregistrare video): Nici partidele istorice, nici Ion Iliescu n-au dorit în 1990 vizita regelui Mihai http://mariusmioc.wordpress.com/2010/01/14/caramitru-dec2009-6/

  2. @Ghilotina: Ne-a lăsat de multă vreme, iar cine spui tu este o soluţie cam cum a fost pentru unii Băsescu în lupta cu Năstase, adică deloc.

    @Marius Mioc: Nu mai ştiu prin ce echipă joacă şi Caramitru, dar pe tine te ştiu. Am văzut de multă vreme că ai o aversiune faţă de partidele istorice, inventându-le vinovăţii şi ignorând vinovăţii clare ale lui Băsescu. Sunt curios doar dacă îl citai cu acelaşi interes pe Caramitru atunci când era membru al conducerii PNŢCD care se opunea şi se opune lui Băsescu. Eu ţin minte că nu.

    Cât despre Caramitru, nu m-a surprins neapărat decizia lui de retragere întrucât era în consens cu ceea ce am discutat despre principii. Mă miră însă activitatea sa de după retragere, ceva mai intensă decât înainte.

    • Deh, noi raminem la concluzia noastra: preferam raul si mai mic decit Boc! Deci, dupa cum am mai zis: oricine! N-am avut foarte mari greturi nici cu Prostanacu’. Ca in partea cealalta a balantei sta Baselu. Nu altcineva. Deci, gunoierul? Portarul de la Clujana? Tot aia! E mai bun decit Baselu. Si-atunci, in mod evident, Radu Duda pare o afacere. Oare de ce nu vrea nimeni sa iasa la trinta? Doar Ponta si-a aratat cit de cit disponibilitatea…
      Iar monarhia? A fost un vis frumos. Si, poate, tara asta are nevoie de un „domn strain” care sa si vrea sa faca ceva.

  3. @Paul Sorin Tiţa, zi-mi şi mie o vinovăţie a partidelor istorice inventată de mine.

  4. Mihai Cucerzan

    Instabilitatea actualei scene politice, lipsa prestigiului internațional, nesfârşitele dispute între instituţiile statului îi fac pe mulţi români să resimtă lipsa unui reper în viaţa politică şi să se întrebe dacă nu cumva monarhia este ultima soluţie. Realitățile actuale ale acestui sistem politic neo-fanariot care a falimentat România se asemănă cu cele din 1866. Românii s-au săturat să voteze politicieni care înainte de alegeri momesc electoratul iar când au ajuns la putere servesc doar interesele grupului de proveniență ignorând promisiunile către populație.
    Acum 20 de ani, prin vocea liderului său, Seniorul Coposu, PNȚCD, alături de elita intelectuală a țării solicita revenirea României la forma de stat monarhică. O revenire firească, întrucât actul de abolire a monarhiei din 30 decembrie 1947, conform principiilor elementare ale dreptului este nul deoarece a fost luat în condițiile șantajului sovietic. Mai-marii politicii românești ai acelei vremi, speriați de posibilitatea pierderii privilegiilor care li se întrezăreau (și pe care le vedem astăzi) au preluat propaganda sovietică anti-monarhică, zugrăvind o imagine a unui sistem depășit, feudal, evident inferior valorilor republicane. Realitățile regăsite recent de români în state monarhice precum Spania, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia, Japonia infirmă această manipulare.
    Considerăm că revenirea la forma de stat monarhică reprezintă o prioritate a României, aceasta fiind prima măsură în vederea clădirii din temelii a unei noi clase politice, capabilă să schimbe actualii politicieni și atributele acestora. Până când acest deziderat nu va fi realizat, politica românească va continua să se bălăcărească în mediocritate, iar costurile acestui lux îl vom plăti cu toții.

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: